Misiunea noastră

Noi, cei din Echipa PsihoABA, avem ca misiune un impact cât mai mare în viața piticilor cu TSA, ADHD si alte tulburări de dezvoltare ori tulburari de vorbie sau scris-citit, pusă în practică prin profesionalism, pregătire, implicare și mai ales, prin dorința de a ajuta. Acest impact se face cunoscut prin rezultatele la potenţial maxim pe care echipa noatră le obţine în procesul recuperării şi integrării copiilor cu una sau mai multe dintre aceste astfel de tulburări. Rezultatele echipei noastre sunt asigurate prin:

• Diagnosticare precoce, evaluare și terapie pentru cei mici;
• Consiliere pentru părinți și cadre didactice;
• Materiale educaționale și terapeutice speciale;

Ce înseamnă procesul terapeutic în cadrul Centrului PsihoABA?

În cadrul centrului nostru beneficiaţi de servicii de terapie ABA, logopedie si coordonare, toate acestea fiind îndrumate şi integrate în procesul terapeutic de cei doi coordonatori ai centrului.

Deoarece terapia ABA necesită intervenţie pe toate planurile, în cadrul Centrului PsihoABA punem accent foarte mare pe implicarea părinţilor în procesul terapeutic. Aşadar, pentru a face acest lucru posibil şi pentru a obţine rezultate cât mai bune şi mai rapide, părintele este încurajat să participe la şedinte de coordonare în fiecare lună. În cadrul acestor şedinţe se discută progresele în terapie ale copilului, ce trebuie să se lucreze acasă, se discută pe marginea filmărilor pe care părintele le poate trimite din timpul şedinţelor de lucru de acasă, orice nelămurire, orice necesitate pe care o are părintele pentru a-l ajuta pe cel mic pe acest drum lung şi greu. Şedinţele de coordonare sunt interactive şi comunicarea trebuie să fie iniţiata în primul rând de părinte, direcţionată de acesta în aşa fel încât să se acopere toate ariile de interes. 

Intervenţia în cazul copilului cu autism constă în diagnosticarea precoce, intervenţia terapeutică, logopedică, kinetoterapeutică timpurie. Procesul începe printr-o evaluare iniţială care durează aproximativ 2-3 ore şi este împărţită în 3 etape. În prima etapă unul dintre evaluatori va purta o discutie de tip interviu clinic cu părintele, în care se abordează istoricul din punct de vedere al dezvoltării globale a copilului, istoricul din terapie (daca există) și se va completa un chestionar (ABAS-II) cu rol de a determina vârsta de dezvoltare actuală a celui mic. Simultan, cel de al doilea evaluator va rămâne cu copilul într-o cameră alăturată şi va observa şi interpreta anumite comportamente conform unei grile de evaluare. Următoarea etapă constă într-un dialog între cei doi evaluatori şi părinţi în care sunt expuse cele observate anterior şi se corelează informaţiile obţinute de la părinţi şi cele obţinute de evaluator. Ultima etapă este reprezentată de întocmirea raportului de evaluare în care se notează datele obţinute în urma evaluării, împreuna cu rezultatele testarii şi recomandările finale. Această evaluare este punctul de iniţiere al procesului terapeutic, fiind urmată de o perioadă de acomodare a copilului la mediu şi la metoda de lucru. Această perioadă nu are o delimitare de timp, fiind influenţată de mulţi factori, precum nivelul de dezvoltare al copilului, daca a mai fost nu implicat într-un proces terapeutic în trecut, numărul de şedinţe pentru ca s-a optat, tipul de ataşament, dacă este sau nu integrat în colectivul de grădiniţă. Pe parcursul acestei perioade se va concretiza de asemenea şi primul plan de intervenţie personalizat (PIP), care constă în programele de lucru care se vor implementa în terapie şi pe care le va continua acasă. Pe parcursul perioadei de acomodare se va avea ca scop formarea relaţiei terapeut-copil, prin asocierea terapeutului cu activităţile preferate ale copilului. Aşadar, această perioadă este predominată de jocuri şi activităţi plăcute pentru cel mic, cu foarte puţin lucru efectiv. În funcţie de numărul de şedinţe pentru care se optează, se începe cu o şedinţă/zi, acest număr crescând treptat în funcţie de rapiditatea cu care se adapteăza cel mic la mediu.

Numărul de şedinţe de terapie ABA în varianta ideală şi cu cele mai rapide rezultate este de minimum 6 şedinţe pe zi, din care 4 de terapie individuală și minim 2 de socializare/grădiniţă. Programul zilnic este reprezentat de 2 sesiuni de terapie în momentele din zi optime pentru predare (probabil 9.00 - 11.00 și 16.00 - 18.00). Se va începe cu două sesiuni scurte de 1 şedinţă, care în cel mai scurt timp vor crește la 2 şedinţe consecutive. Pe măsură ce copilul se adaptează la sesiunile de terapie, programul va trebui crescut în cel mai scurt timp la 6 ședinte/zi, în acest timp alocându-se minim 4 sedinte de terapie individuală și 2 ore de integrare socială (în parc, la grădiniță sau în cadrul centrului). În momentul în care copilul va renunța la orele de somn de la prânz, programul va trebui gândit astfel încât să fie crescut timpul alocat pentru socializare și dezvoltarea autonomiei. În situaţia în care acest tip de program nu poate fi atins, trebuie sa fim conştienţi că este o situaţie de compromis, în care se face doar o parte din ceea ce înseamnă terapie de recuperare. Sunt foarte multe situații de compromis în ceea ce privește numărul de ore, în special din cauza resurselor financiare limitate, însă este important să revenim mereu la niște repere pentru a ne aminti ce eforturi sunt implicate pentru a putea ținti recuperarea copilului.

Sunt foarte multe situații în care familia nu reușește să susțină mai mult de două ore pe zi de terapie individuală și gaseseste cu greu resurse pentru a integra copilul două ore pe zi la grădiniță. 4 sedinte/ zi (2 sedinte individuale + 2 sedinte socializare ori gradinita cu insotitor) însă, este o variantă de program suficient de intensiv pentru a ținti recuperarea copilului. În această situație este necesar ca părintele să aloce minimum 2 ore zilnic pentru activități de joacă structurată acasă, în cadrul cărora va preda și abilități conform planului de intervenție. Părintele va trebui, de asemenea, să cunoască principii minime de analiză comportamentală, astfel încât în fiecare moment petrecut cu copilul acasă, să știe cum să îl abordeze și să dezvolte noi abilități. În situația în care familia dispune de resurse pentru a face doar două sedinte pe zi de terapie, va trebui să preia integrarea copilului în grădiniță și unul dintre părinți să îi ofere suport pentru a se integra. Nu este cea mai bună soluție, dar cu siguranță este mai bună decât a-l lăsa singur la grădiniță, fără un plan de lucru. Și în această situație este necesar ca părintele să aloce minimum 2 ore zilnic pentru activități de joacă structurată acasă, în cadrul cărora va preda și abilități conform planului de intervenție.

Orice program SUB 2 ŞEDINŢE PE ZI este o variantă care CU GREU SE POATE NUMI PLAN DE RECUPERARE. În acest caz, se va pune accentul în mod special pe pregătirea părinților care vor trebui să predea zilnic abilități, să colecteze date despre ce au lucrat și să se consulte săptămânal cu coordonatorul pentru a vedea ce rezultate sunt și care sunt pașii următori. În această situaţie, părintele reprezintă terapeutul principal al copilului.

Având în vedere aceste aspecte vă rugăm să luaţi în considerare importanţa pe care o are numarul de şedinţe şi ce înseamnă continuarea terapiei acasă, implementarea planului de intervenţie personalizat şi urmarea indicaţiilor pe care le primiţi în cadrul şedinţelor de coordonare. Recuperarea şedinţelor pierdute din diverse motive este foarte importantă prin prisma celor menţionate mai sus. În cazul în care se pierd şedinţe de terapie din diverse motive, aceastea pot fi recuperate. În cazul care se observă un absenteism pronunţat pe parcursul a 3 luni consecutive, se va renunţa la colaborare.

Un este aspect important este integrarea şedinţelor de logopedie în procesul terapeutic. Problematica achiziţionării limbajului este una foarte dezbătută de către părinţi, în multe cazuri progresele în terapie fiind măsurate şi limitate doar prin prisma progreselor făcute în această arie, mai exact cât de repede începe copilul să vorbească, cât de repede începe să imite verbal, căutându-se ca totul să se întâmple cât mai repede. Este adevărat, există situaţii în care nu se văd progrese după un timp destul de îndelungat, dar această lipsă de progrese este întâmpinată pe toate ariile, nu doar pe cea a limbajului şi poate avea diferite cauze, situaţie în care este recomandat să discutaţi cu terapeutul. Abilităţile de comunicare VOR VARIA în funcţie de DEZVOLTAREA GLOABALĂ a persoanei, în strânsă legatură cu dezvoltarea ei intectuală şi socială. Unii copii nu vor reuşi să înveţe să vorbească, în timp ce alţii vor putea discuta subiecte complexe, într-un mod foarte elaborat, cu multe detalii. Cei mai mulţi dintre copiii cu autism prezintă dificultăţi în comunicarea cu ceilalţi, deşi uneori pot demonstra că pot vorbi corect şi fluent, nu o vor face cu uşurinţă într-o conversaţie.

Terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată) INCLUDE programe de COMUNICARE şi LIMBAJ în până la 50% dintre obiectivele sale. Copilul va învaţa iniţial abilităţi minime de comportament şi de participare la activitate (să stea jos, să facă contact vizual, să imite mișcări grosiere şi fine, apoi mişcari orale).

Pentru o dezvoltare armonioasă a limbajului copilul are nevoie de o MOTRICITATE FINA bine dezvoltată, de deprinderi corecte de a MÂNCA (de a mesteca, muşca etc.) deprinderi care întăresc musculatura fină a feţei şi controlul copilului în acele arii, control de care are nevoie în exprimarea verbală, apoi în emiterea efectivă a sunetelor.

Condiţiile de bază pentru ca un program logopedic să demareze EFICIENT sunt legate de faptul că este necesar ca cel mic să ştie să IMITE, să poată susţine CONTACTUL VIZUAL şi să poată fi antrenat în activităţi pentru scurt timp. Este important pentru ca procesul de recuperare să se realizeze cu succes să existe o bună colaborare între logoped/terapeut şi părinţi. Astfel, intervenţia începută de logoped trebuie să fie CONTINUATĂ de terapeutul cu care copilul lucrează în fiecare zi şi susţinută de părinţi acasă.

Aşadar, achiziţionarea limbajului şi progresele făcute spre acest ţel au o serie de influenţe, cele mai importante venind din prisma NIVELULUI ŞI POTENŢIALULUI COGNITIV. Punerea unei baze pentru dezvoltarea limbajului NU depinde de şedinţele de logopedie, ci de stimularea verbală corect făcută în acest sens, în toate mediile cu care copilul are contact. Terapia ABA are ca scop (unul dintre ele) inclusiv acest aspect. Programul de imitaţie verbală este unul destul de avansat, la care se ajunge (inclusiv in logopedie) după o perioadă îndelungată de timp. Dacă nu există abilităţile de bază enumerate mai sus, atunci logopedul va lucra în primă fază pentru dezvoltarea acestora, deoarece o casă nu se construieşte fără fundaţie (imitaţie grosieră şi fină, contact vizual, imitaţie oral-motorie, capacitatea de a sta într-o activitate, abilitatea de a CERE), iar logopedia NU se rezumă la imitaţia verbală.

Terapia ABA implică activități multiple de stimulare și achiziționare a limbajului. Programul de intervenție în ABA este individualizat în funcție de nevoile fiecărui copil, însă orice intervenție conține în cea mai mare parte programe ce țin de stimularea limbajului. Toate programele care cer copilului să arate ceva sunt programe de limbaj receptiv (dezvoltă înțelegerea limbajului), la fel sunt și programele de instrucțiuni. Dezvoltarea abilităților de imitare și a aptitudinilor motrice ajută, de asemenea, la dezvoltarea comunicării. Verbal Behavior încurajează comunicarea spontană din partea copilului, dar și răspunsul adecvat la întrebări. În ora de terapie se realizează și stimularea verbalizărilor spontane și/sau la cerere, corectarea anumitor sunete, modelarea de noi sunete, cuvinte, propoziții. În concluzie, o oră de terapie ABA este o oră de stimulare a abilităților de comunicare și limbaj. Acestea fiind spuse, şedinţele de logopedie vor fi integrate în procesul terapeutic nu de la început, ci după o perioadă de timp, după ce copilul dezvoltă abilităţile menţionate mai sus, acest pas fiind decis de coordonator, de comun acord cu părintele.

O altă parte importantă care completează procesul terapeutic este kinetoterapia. Este recomandat mergeţi la o evaluare kinetoterapeutică dacă copilul nu prezintă bazele mişcării, acestea fiind: actul motric, gestul motric, acţiunea, activitatea, motricitatea, mişcarea. Kinetoterapia are câteva scopuri bine stabilite: corectarea şi menţinerea posturii şi aliniamentului corporal, creşterea şi menţinerea mobilităţii articulare, creşterea şi menţinerea forţei musculare, creşterea şi menţinerea rezistenţei musculare, a coordonării, controlului şi echilibrului, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort, reeducarea sensibilităţii, relaxarea, scăderea durerii. Toate aceste obiective au ca scop final creşterea calităţii vieţii copilului diagnosticat cu tulburare de spectru autist. De asemenea, sfera psihomotricităţii este destul de afectată. Programul de kinetoterapie îmbunătăţeşte, de asemenea,  capacitatea de percepţie a propriului corp şi de interacţiune cu cei din jur. Exerciţiile fizice intense pot conduce la diminuarea agresivităţii, a autostimulărilor, a comportamentului hiperkinetic şi a stereotipiilor. 

În cadrul Centrului PsihoABA ne dorim să avem un impact cât mai mare în viaţa piticilor cu TSA sau alte tulburări de dezvoltare, de aceea implicarea familiei în acest proces este vitală, fiindcă aceasta este baza fiecăruia dintre noi!

Echipa PsihoABA